Managerul
Daniel Rupaşcu, prietenul său din copilărie, ajuns acum managerul uneia dintre cele mai importante instituţii naţionale ale sistemului energetic, hohotea cu lacrimile şiroindu-i pe ambii obraji.
- Şi zici că te-a sunat din nou?
- Da, la insistenţele Ilenei, am decis să-i răspund la telefon. M-am gândit că poate are vreun necaz şi pot s-o ajut. N-ar fi trebuit să o fac. Aluziile ei au fost mai mult decât evidente şi asta m-a durat nespus. Mă gândeam că între noi a fost ceva profund, că mă cunoaşte cel mai bine dintre toţi cei care pretind că mă cunosc, ar fi ştiut atunci că reîntoarcerile îmi repugnă, că nu mi-au plăcut, niciodată, ciorbele reîncălzite! Acum, totul a căzut în desuet, n-o mai văd decât ca pe o femeiuşcă care se agaţă, cu disperare, de orice băţ care trece pe lângă ea şi pe care este dispusă să-l considere un adevărat colac de salvare. Cred că, în sfârşit, m-a vindecat de dragostea bolnavă pe care i-am purtat-o...
- Dacă ai ştii de câte ori m-a sunat pe mine, cerându-mi să-ţi vorbesc despre ea, de câte ori mi-a cerut numărul tău de telefon... I-am spus clar că nu pot risca să te pierd pe tine ca să-i fac ei pe plac, dar văd că a continuat...
- Da, este perseverentă. În orice caz, i-am cerut, categoric, să nu mă mai sune. Sper că, de acum, pot să-mi văd liniştit de viaţă.
- Spui asta ca şi când ea te-ar fi ţinut, cumva, legat.
- Poate că aşa a fost. Toate femeile pe care le-am întâlnit după despărţirea de ea, le-am comparat cu felul ei de a fi, cu frumuseţea trupului ei, chiar şi cu felul ei de a face dragoste. Acum, repet, sper că m-am eliberat!
- Spuneai ceva şi despre dansatoarea aia de streaptease, din Moldova. Ziceai că şi pe aia ai iubit-o! Ce mai ştii de ea?
- Acum un an m-a sunat Arsenie Vârlab, ca să-mi spună de moartea lui moş Costache. Am vorbit şi de Andreea şi mi-a zis că a întânit-o un prieten de-al lui care avea un proces la Roman. Mai întâi n-a recunoscut-o în roba neagră, cu aer distins şi cu servietă de piele în mână. Este avocat în baroul de la Bistriţa, venise acolo cu un client care-şi strămutase procesul la Roman.
- I-auzi, dom’le...
- Da, au stat de vorbă, la o cafea, după ce au terminat ce aveau de făcut acolo, prietenul lui Arsenie spune că a pledat extraordinar. Nu s-a sfiit să vorbească cu el despre perioada pe care a petrecut-o la „Laguna Roşie”, ba chiar a râs de unele momente trăite acolo. Numai când a venit vorba de Cosmina, s-a înnegurat şi a spus că, de mai bine de un an ştia că face trotuarul pe undeva, prin Spania.
- Deci ea a reuşit să scape de acolo, să iasă din capcana asta, a sexului pe bani?
- Da, acum este căsătorită cu un medic din Bistriţa, mai vârstnic decât ea cu vreo zece ani, dar care se bucură de o reputaţie destul de frumoasă.
- Fată deşteaptă.
- Cu siguranţă! S-a înveselit când au vorbit despre Arsenie, când şi-au reamintit de serile petrecute la „Laguna”...
- Despre serile cu tine?
- Despre mine, n-a scos niciun cuvânt!
