În Bucureşti
Venise cu o zi mai devreme în Bucureşti, fiind mult mai emoţionat decât la prima convocare la lot. Îşi lăsase bagajele la hotel şi acum se afla pe terasa de la Cina, avându-l în faţă pe Alexandru Gensina.
- Ai înţărcat, nu mai bei decât apă plată?
- Dacă tot m-au chemat oamenii ăştia, nu e cazul să mă fac de râs, chiar dacă este vorba de un simplu meci de verificare.
- Da, dar adversarul este extrem de puternic. Ai mai jucat vreodată contra sârbilor?
- De două ori, o înfrângere şi un egal. Au fotbal bun şi joacă toate meciurile la victorie, tare, parcă ar fi ultima partidă a vieţii lor...
- Crezi că te va băga generalul?
- Sper, măcar să nu fi făcut drumul degeaba...
- Te-ar mai vedea şi impresarii...
- Aşa este, deşi prea multe nu aştept eu din partea asta. Acum la modă sunt jucătorii foarte tineri. Ca să prinzi un contract mai acătării, ai nevoie de meciuri tari, în cupele europene, nu doar de convocări sporadice, la meciuri amicale.
- Sincer, tu ce ţi-ai dori? Ştiu că dintre echipele tari ale campionatului, te vor Progresul şi Rapidul...
- Astea sunt, într-adevăr, echipe tari, cu obiective precise, vor trofee, iar eu nu mai sunt capabil să joc la nivelul ăsta, nu mai am nici determinarea nici inconştienţa de altă dată... Pentru mine ar fi bun un contract la o echipă turcească mai acătării, pe cel puţin trei ani, de data asta nu aş mai dezamăgi, aş ştii să-mi fructific şansele.
- Dar dacă-ţi vine o ofertă dintr-un campionat mai tare, de la o nou promovată?
- Astea sunt vise, ziaristule, iar la vârsta mea, este bine să nu-ţi mai faci iluzii...
- Ce-i cu povestea asta de dragoste despre care se aude?
- Răutăţi de-ale colegilor tăi de breaslă, ziaristule, nimic mai mult...
- Oare?
- Te-aş ruga să scrii despre asta, fetei i-ai face mult rău, mai ales că ea nu este ca celelalte...
- Stai liniştit, nu ăsta-i domeniul meu, am alte subiecte....
