Grecea
Încăperea în care-şi avea biroul preşedintele Grecea era aşa cum şi-o amintea încă de acum doi ani, când sosise la clubul acesta, pentru care nu simţea nimic şi despre care ştia că nu-i decât o haltă în viaţa sa. Aceleaşi lambriuri lăcuite, scrijelite pe ici-colo, aceleaşi fotolii tapiţate cu pluş ieftin, aceeaşi vitrină cu cele câteva trofee prăfuite. Un perete era ornat cu fanioane, multe dintre ele decolorate. Nu credea că va juca aproape doi ani aici... Numai că primul sezon fusese unul doar bunicel, evoluţiile sale nu-i aduseseră ofertele pe care le aştepta, aşa că-şi prelungise şederea cu încă un an. Doar valoarea tehnicianului Costică Popa determinase păstrarea locului în prima ligă pentru al treilea an consecutiv. Vadiru îşi dăduse curând seama că la vârsta şi în forma în care se afla, nu putea determina o creştere a valorii echipei. Aşa că se lăsase dus de val. Ştia că la o echipă mai puternică, s-ar fi putut exprima mult mai bine, aşa că acum, după ultimele meciuri, în care îi ieşise totul, era mai încrezător.
- Am două veşti bune pentru tine, Sandule! Mitică Grecea se forţa să zâmbească, dar faţa roşie şi boabele de transpiraţie îi trădau emoţia. Mai întâi că ţi-a venit convocarea la lotul naţional, apoi că ne-am gândit să-ţi prelungim contractul cu doi ani şi să ţi-l dublăm!!! Desigur, apreciezi efortul?
- Apreciez, domnule preşedinte, dar treaba asta, cu contractul, poate să mai aştepte. Eu am fost sincer şi v-am spus din capul locului că nu intenţionez să fac prea mulţi purici pe aici...
- Dom’le, poate nu m-ai auzit bine, eu îţi dublez contractul! Păi, la vârsta ta, de obicei, se mai taie din leafă, nu se adaugă... Nici nu ştii ce eforturi fac eu pentru asta, pe la câte uşi m-am căciulit ca să fac rost de bani şi pe câţi mi i-am pus în cap...
- Încă odată, îţi spun că îţi mulţumesc, domnule preşedinte, dar vreau să văd dacă mai am şi alte oferte...
- Am auzit că te-ai lipit şi de o fată de aici, poate te însori, îţi faci şi tu o familie. Mă şi gândeam: „uite, dom’le, i-a venit mintea la cap lui Vadiru ăsta”... Şi tu...
- Şi eu ce? Zvonurile s-au născut din puţin, sunt bătrân faţă de ea, nu-s de nasul ei, mai ales cu trecutul pe care îl am. De altfel, a luat examenul de admitere la medicină şi o să plece şi ea la studii... N-a fost decât o amăgire pentru mine...
- Dar pentru ea? Vorbise Costică Popa, antrenorul care urma să plece şi el, în ciuda ugăminţilor preşedintelui.
- Pentru ea a fost, probabil, o experienţă utilă şi atât!
- Parcă sunt blestemat, dom’le, rosti Mitică Grecea, după cel mai bun sezon, îmi pleacă antrenorul şi conducătorul de joc!
- Lasă, nea Mitică, că mai iei doi jucători rutinaţi şi cu ce ai, faci echipă bună şi pentru sezonul viitor. Ţine-i pe ăştia, pe juniori, în curând au să valoreze aur!
