La restaurant
La masă, în restaurantul de pe malul Dunării, Vadiru vru să se aşeze, ca de obicei, mai la coada mesei, lângă Paliu. Nu se făcea să bei şpriţuri umăr la umăr cu preşedintele sau cu antrenorul.
- Vadirule, vino aici, ţi-am oprit loc, se auzi vocea lui Mitică Grecea, arătând un scaun între el şi subprefect.
- Nu vă deranjaţi, dom’ preşedinte, stau aici, lângă Paliu!
- Vino, dom’le, că vrea să te cunoască domnul Stamate, subprefectul judeţului nostru... Uite şi domnul ziarist vrea să stea de vorbă cu tine...
Alături de subprefect stătea un bărbat la vreo treizeci şi cinci de ani, cu mustaţă groasă şi părul pieptănt pe spate, în moda anilor 60. Hainele sport erau de bună calitate, se cunoştea că era învăţat la lucruri scumpe.
- Alexandru Gensina rosti el, întinzându-i mâna lui Vadiru, pândind să vadă ce reacţie stârneşte în sufletul vedetei. Scrisese mai multe articole acide, aproape vitriolante, la adresa lui Vadiru, pe care-l caracterizase ca un mare talent, risipit în sticlele de vin şi-n viaţa de noapte a marilor oraşe pe unde trecuse.
- Vadiru, da’ cred că mă cunoaşteţi, aţi vorbit despre mine mai mult decât mama care m-a făcut.
- Fără supărare, ok?!
- Fără, cine stă să le adune pe toate? Dacă nu eram eu, cum ajungeai dumneata aşa de citit? Cum de ai fost trimis la un meci ca ăsta? De obicei scrii editoriale, n-am prea citit cronici de meci semnate de dumneata...
- Să zicem că am avut o presimţire! Astăzi ai fost eroul meciului.
- Ei, nici aşa...
- Lasă-mă pe mine să trag concluziile. Într-un meci ca ăsta, eraţi victime sigure, dar voi aţi avut ceva ce ei n-au avut, pe tine! Un gol de generic şi un penalty scos pe bune, plus alte câteva acţiuni, astea-s coordonate de mare jucător în condiţiile meciului de astăzi... La echipa naţională te mai gândeşti, eşti încă tânăr?
- Mă gândesc, cum să nu, ca orice suporter...
- Ştii bine că nu asta te-am întrebat. Am eu o presimţire că în vara asta mergi în cantonament cu echipa naţională...
- Pentru mine asta contează mai puţin! Are cine să joace acolo, nu se simte lipsa lui Vadiru. Eu nu-mi doresc decât un contract bunicel pe viitoarele două-trei sezoane... În rest, Dumnezeu cu mila!
- Cam puţin îţi doreşti, pentru un personaj cu cartea ta de vizită.
- Ştiu eu mai bine ce şi cât pot...
